Autorul saptamanii - Ion Creanga

In galeria marilor clasici ai literaturii romane, Ion Creanga se distinge ca maestru al povestilor si povestirilor, mai ales datorita operei sale autobiografice Amintiri din copilarie.

Data nasterii lui Creanga este incerta. El insusi afirmand in Fragment de biografie ca s-ar fi nascut la 1 martie 1837. O alta varianta o reprezinta data de 10 iunie 1839, conform unei matrici de nou-nascuti din Humulesti, publicata de Gh. Ungureanu.  Se stie insa sigur ca Creanga a mai avut inca sapte frati si surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimi trei dintre ei au murit insa in copolarie, iar Zahei, Maria si Ileana au incetat din viata in 1919.

Copilaria si adolescenta

Copilaria si adolescenta scriitorului sunt bine cunoscute publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilarie. In 1847 incepe scoala de pe langa biserica din satul natal, fiind pregatit mai intai de dascalul din sat, dupa care este incredintat bunicului matern - David Creanga din Pipirig, care-l duce pe valea Bistritei, la Brosteni, unde continua scoala. In 1853 este inscris la Scoala Domneasca de la Targu Neamt sub numele Stefanescu Ion, unde il are ca profesor pe parintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). Dupa dorinta mamei, care voia sa-l faca preot, este inscris la Scoala catihetica din Falticeni - cunoscuta cititorului ca fabrica de popi - unde apare sub numele de Ion Creanga, nume pe care l-a pastrat tot restul vietii. Dupa desfintarea scolii din Falticeni, este silit sa plece la Iasi, unde a absolvit cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. Luandu-si atestatul, revine in satul natal de care se desparte insa in 1859, cand se insoara cu Ileana, fica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinti din Iasi, devenind astfel diacon al acesteia. S-a despartit cu greu de viata taraneasca, dupa cum marturiseste in Amintiri: 

" Dragi mi-erau tata si mama, fratii si surorile si baietii satului, tovarasii mei de copilarie, cu cari, iarna, in zilele geroase, ma desfatam pe gheata si la sanius, iar vara in zilele frumoase de sarbatori, cantand si chiuind, cutreieram dumbravile si luncile umbroase, tarinele cu holde, campul ci florile si mandrele dealuri, de dupa care imi zambeau zorile, in zburdalnica varsta a tineretii ! Asemenea, dragi mi-erau sezatorile, clacile, horile si toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare insufletire." 

Un popa raspopit ...

In 1864, Ion Creanga intra la Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu, care pentru ca il aprecia foarte mult, l-a numit invatator la Scoala nr. 1 din Iasi. 

Timp de 12 ani, Creanga este dascal si diacon la diferite biserici din Iasi. In aceasta perioada, isi dedica din ce in ce mai mult timp literaturii si muncii de elaborare a manualelor scolare, astfel ca in anul 1867 apare primul abecedar conceput de Creanga, intitulat Metoda noua de scriere si citire. 

In anul 1871 apare in Columna lui Traian articolul Misiunea preotului la sate, semnat de preotul Ion Creanga. Acuzat ca a fecventat teatrul, ca si-a parasit nevasta, ca a tras cu pusca in ciorile care murdareau Biserica Golia si ca s-a tuns ca un mirean, Creanga este exclus din randurile bisericii. Un an mai tarziu, ministrul Tell il destituie din postul de institutor. Odata cu venirea lui Titu Maiorescu la minister, Creanga este renumit pe acest post, si a colaborat la realizarea a inca trei manuale scolare.

In anul 1873 se incheie procesul sau de divort, iar Constantin, care avea varsta de 12 ani  ii este dat in ingrijire. Creanga s-a stabilit intr-o casa (bojdeuca) din mahalaua Ticau.  

Ultimii ani 

In anul 1875 il cunoaste pe Mihai Eminescu, atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui, cu care se imprieteneste. Prietenia dintre cei doi este una sincera si apropriata, lucru dovedit si de corespondenta purtata de-a lungul anilor. Intre 1875 si 1883, la indemnul poetului, Ion Creanga scrie cele mai importante opere ale sale.

Intre 1883 si 1889 a suferit de epilepsie. In 1889 afland de moartea bunului sau prieten Mihai Eminescu si a Veronicai Micle intra intr-o stare de suferinta profunda iar pe 31 decembrie a aceluiasi an, inceteaza din viata in casa sa din cartierul Ticau. Este inmormantat la 2 ianuarie 1890 in cimitirul Eternitatea din Iasi.

Opera

Povesti:
Capra cu trei iezi (1875);
Danila prepeleac (1876);
Fata babei si fata mosneagului (1877);
Fat Frumos, fiul iepei (1877);
Povestea lui Harap-Alb (1877);
Ivan Turbinca (1878);
Povestea lui Ionica cel prost (1877);
Povestea lui Stan - Patitul ( 1877);
Povestea porcului ( 1876);
Povestea povestilor (1877 - 1878);
Povestea unui om lenes (1878);
Punguta cu doi bani (1875);
Soacra cu trei nurori (1875);

Povestiri:
Acul si barosul (1874);
Cinci paini (1883);
Inul si camesa (1874);
Ion Roata si Cuza - Voda (1882);
Mos Ion Roata si Unirea (1880);
Pacala (1880);
Prostia omeneasca (1874);
Ursul pacalit de vulpe (1880);

Nuvele: 
Mos Nichifor Cotcariul (1877);
Popa Duhu (1879);

Romane autobiografice:
Amintiri din copilarie (1877);
Fragment de autobiografie;