Pasiunea mea ... cititul

Îmi aduc aminte că în copilărie nu îmi plăcea să citesc deloc. Nici cu ordinul procuraturii nu aş fi deschis o carte, darămite să citesc una. Asa se face că la sfârşitul clasei a IV-a, dacă mă intreba cineva ce carţi am citit, ridicam din umeri şi ignoram întrebarea ... şi persoana care îndrăznea să mă jignească cu asemenea intrebări obraznice. Nimeni si nimic din lume nu mă putea convinge sa citesc, nici  macar lecturile obligatorii de la scoala.  Din pacate, nu eram singurul in situatia asta. Nu stiu cum era in alte scolii, dar la scoala unde invatam eu, fuga de citit era un sport foarte la moda. Jocurile pe televizor, calculatorul (celebrul 284) şi televizorul erau preocupări mult mai importante pentru mine decât cititul.

Totul s-a schimbat în clasa a V-a. Doamna Popescu, profesoara de Limba Română din generală, a reuşit să îmi inspire mie şi colegilor mei dragostea pentru lectură. Nu a ţipat, nu ne-a ameninţat, nu ne-a „ars” la note. Pur şi simplu ne-a înţeles şi ne-a manipulat abil. Ne-a orientat spre autori şi opere literare specifice fiecăruia dintre noi.

Eu unul, am început viaţa de cititor cu un autor român (mai mult sau mai puţin agreat), Pavel Corut şi cu carţile sale din seria Octogonul. Mi-a plăcut stilul uşor şi amuzant de a scrie a acestui autor. Am devenit „dependent” de carţile lui şi asteptam, cu nerăbdare, urmatoarea carte din serie.

Între timp am început să citesc şi altceva: Sven Hassel şi carţile sale de război, Alexandre Dumas cu carţile sale de aventură, Frank Herbert şi celebra serie „Dune”. Toţi aceşti autori şi carţile lor minunate m-au marcat, reuşind să îmi deschidă apetitul pentru citit.

„Lectura este, pentru omul modern, un viciu sau o osândă. Citim ca să trecem examenele, să ne informăm sau citim din profesiune. Mă gândesc însă că lectura ar putea implica şi funcţii mai nobile, adică mai fireşti.” – Mircea Eliade

Acum citesc din placere. Citesc doar ceea ce îmi place. Dacă  o carte imi trezeste interesul si mă captivează, nu o las din mână până nu o termin. Citesc în mijloacele de transport în comun, citesc în timp ce merg pe stradă, citesc acasă în pat sau în fotoliu, citesc ... şi nu odată, „obsesia” mea pentru o carte mi-a atras critica celor din jur, dar asta nu ma oprit să îmi văd de „viciul” meu şi să savurez cartea până la sfarsit.

„Un om ar trebui sa citeasca ceea ce-l indeamna inclinatia, caci ceea ce citeste ca o indatorire ii va fi de prea putin folos.” – Samuel Johnson

Acum, după ani şi ani, cred sincer că un om care citeşte e un om mai bun ... lectura dezvoltă imaginatia, creativitatea, gândirea, inteligenta, toleranta ... lectura cultivă în oameni sentimentele cele mai înalţătoare, educă şi disciplinează fiinţa umana.

Până data viitoare ... lectură placută, oameni buni.